Într-una dintre ședințe, psihologul cu care lucram mi-a spus simplu: „Tu te-ai potrivi foarte bine să faci asta.” Prin „asta” se referea la ceea ce făcea ea cu mine, terapie. Mi-a povestit apoi despre o formare în NLP. Am cerut părerea unei singure persoane apropiate și am decis să merg în direcția propusă.

Până atunci mă mutasem deja de șapte ori, în trei tări, în patru ani, căutându-mi locul. Pentru prima dată, simțeam că am o direcție. După formarea în NLP m-am mutat din Cluj în București, hotărât să o iau din nou de la capăt. Profesional, lucrurile mergeau bine. Lucram într-o multinațională și tocmai fusesem promovat ca team leader, cu un salariu bun și un traseu profesional previzibil. Gândisem un sistem despre cum mi-aș putea folosi abilitățile și cunoștintele pentru a face un program terapie. Am început să vorbesc despre el cu oricine era dispus să mă asculte și astfel au apărut și primii clienți.

Lucrurile mergeau bine până am decis o nouă schimbare. La 24 de ani am renunțat la cariera corporate, cu economii pentru aproximativ trei luni și convingerea că mă voi putea susține din a lucra cu oamenii. Realitatea a fost diferită. Procesele cu clienții au mers bine, dar nu au mai apărut alții noi. După câțiva clienți și cu resursele aproape epuizate, m-am întors acasă la părinți, în locul din care plecasem cu aproximativ sapte ani înainte, Iași.

Pentru cei din jur, direcția părea evidentă: caută un nou loc de muncă, o relație, construiește-ți stabilitate, pune-ți viața în ordine. Am ales însă să risc și să dau acestui domeniu totul. Au urmat ani de formare în NLP, Coaching, Time Line Therapy™, Hipnoză și neuroștiință aplicată, certificarea ca Trainer NLP și peste 13.000 de euro investiți în pregătirea mea. Am trecut eu însumi prin procese de transformare, am lucrat cu alți oameni, am scris o carte, am susținut cursuri și workshopuri și am continuat să-mi definesc propria perspectivă asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat schimbarea și dezvoltarea.

Cu cât am învățat mai mult, cu atât am devenit mai puțin convins că o singură metodă de terapie poate ajuta pe oricine. Astfel am dezvoltat modul în care lucrez astăzi: nu pornind de la instrumente și metode pe care le cunosc, ci de la omul din fața mea și nevoile sale.

Cred că multe dintre lucrurile pe care le numim „probleme” au o logică în spate, care nu este observabilă la prima vedere. Un comportament care astăzi îți face rău și îți crează probleme, poate să fi fost creat de mintea ta cândva ca o soluție. Nevoia de control poate fi o formă de protecție. Autosabotajul poate ascunde un beneficiu interior, iar o reacție aparent disproporționată poate căpăta sens atunci când îi înțelegi istoria.

Nu cred că trecutul este o scuză și nici că orice comportament trebuie acceptat doar pentru că are o explicație. Cred în schimb că schimbarea profundă a unui om este posibilă și că aceasta aduce cu sine noi comportamente, moduri de a gândi și rezolvă vechi probleme. De aceea îmi definesc rolul prin a ajuta oamenii să înțeleagă ce se află în spatele problemelor cu care se luptă, să rezolve ceea ce le menține și să construiască conștient ceea ce își doresc.

Îmi place momentul în care lucrurile încep, în sfârșit, să aibă sens pentru cei cu care lucrez. Când omul vede legătura dintre ceea ce trăiește astăzi și descoperă răspunsurile la întrebările „de ce?”, comportamentele pe care înainte le judeca încep să fie înțelese, emoțiile negative își pierd încărcătura și astfel, după ani de confuzie, apare claritatea. Poate că cel mai mult îmi place să văd ce se întâmplă după ce lucrăm împreună, când schimbarea nu rămâne doar o concluzie bună la finalul unei ședințe, ci începe să se vadă în alegeri, în relații, în limitele pe care le pune, în curajul de a acționa sau în liniștea cu reușește, în sfârșit, să se identifice.

În ultimii ani am ghidat oameni:

• Să se elibereze de anxietatea, frica, furia, tristețea, vinovăția, rușinea și alte poveri emoționale purtate ani întregi.
• Să schimbe tipare de autosabotaj, comportamente și mecanisme repetitive, care le afectau viața, deși știau bine că „nu le fac bine”.
• Să iasă din perioade de confuzie, blocaj sau pierdere de direcție și să ia decizii importante în relații, carieră și viața personală.
• Să lucreze cu decizii și credințe vechi despre cine sunt, ce merită sau ce este posibil pentru ei.
• Să transforme înțelegerea intelectuală în schimbări care încep să se vadă și în viața de zi cu zi.
• Să înțeleagă de ce repetă anumite dinamici în relații și să construiască moduri sănătoase de a se conecta, comunica și pune limite.

Continui să învăț, să studiez și să explorez perspective diferite. Zona mea de excelență este lucrul și transformarea profundă, individuală și integrativă cu oamenii care simt că a venit momentul să rezolve problema cu care o trăiesc de mult timp.